Am revenit in cizma dupa aproape 3 saptamani petrecute in Romanica. Am revenit dar... nu mi-am revenit inca in totalitate, si se pare ca nici restul clanului Panaite, adica una bucata copil si sot. Ce pot sa spun? A fost bine acasa, chiar foarte bine in ideea ca pt. mine Romania acum inseamna revederea cu parintii si aferentul rasfat emotional si culinar, intalniri programate pe zile si pe ore cu prietenii prin baruri, casele lor si mai nou cele 2 mall-uri din Arad. Si sa nu credeti ca ma limitez doar la Arad ci am migrat putin mai la sud la iubita mea Timisoara pt. revederea cu socrii (unde dealtfel am petrecut cu intreg familionul Craciunul) si cu prietenii care in acelasi timp sunt si finii nostri. Intalnirea cu prietenii de tot felul, adica si mai apropiati si mai putin apropiati este ca o oaza pt. mine, se deschide acea usa a copilariei sau primei tinereti:) cu avalansa de amintiri amuzante sau acel "tu mai stii ceva despre..Ionica de ex?" ca mai apoi fiecare sa vina cu mici fragmente prin care construim ca intr-un film viata colegului si/sau prietenului, dupa caz. E chiar hazliu, cred ca toti facem asta si daca suntem in acelasi oras si nu am mai vazut demult pe cineva. Intalnirile intre fete in schimb sunt altceva:) Adica: la mall-ul Atrium ( ca deh, daca sunt 2 tre' sa specifici la care:::))) mi-am dat intalnire cu o fosta colega de gimnaziu...da ati citit bine, cu care insa m-am mai vazut ocasional prin Arad de vreo 2-3 ori. Chiar cand am ajuns m-a sunat al meu sot si i-am explicat unde ce si cum sunt. Peste vreo 4 ore, vazand el ca nu mai dau nici un semn de viata cum ne inteleseseram de fapt, tel. nu-l auzeam, asa ca s-a prezentat personal la barul respectiv, unde noi inca eram la faza de povesti. Ce sa spun ca era naucit bietul om. Dupa prezentarile de rigoare, in timp ce povesteam el incepea: "auzi, dar voi chiar de atunci stati tot aici sau v-ati mai plimbat si pe la magazine" si asta de vreo 3-4 ori la rand. Era terminat, nu putea nicicum sa priceapa cum dreaq am putut sa stam 4 ore pe canapea la povesti::))
Si mai e ceva...WOW... de la Arad la Timisoara am mers pe AUTOSTRADA!! Da, da...cei din diaspora care nu ati avut inca privilegiul, intre Arad si Timi e practicabila autostrada. Sincer nu ma gandeam ca am sa apuc momentul. Ma rog, bineinteles ca nu e inca gata cu toate fasoanele, marginile sau toate iesirile dar e chiar OK. Totusi , prin faptul ca la TM iesirea este la Giarmata, hm, utilitatea o vad mai mult pt. cand va fi gata tronsonul pana la Deva. Da, sunt carcotasa stiu!:)
Craciunul dupa cum v-am spus cu tot alaiul la Tm iar revelionul la un restaurant in Arad. Ce puteam face altceva in Romania in aceasta perioada a anului decat sa....cred ca majoritatea ati ghicit ...sa MANCAAAAAM!!!!! Dupa fiecare masa imi spuneam: gata, altceva astazi nu mai bag in gura. Cred ca asta dura vreo 2-3 ore dupa care se intampla ori sa fim la cineva pe care bineinteles nu puteai sa-l refuzi, ori din nou acasa unde mama cu ale ei muraturi teribile nu facea decat ca gandul sa-mi sara din nou la mancare. Si aici vorbim de chestii traditionale, da? Adica fripturi, carnati, racituri, sarmale, salate cu maioneza, cozonac si o gramada de prajutuuri. Nu cred ca pot sa gasesc un cuvant potrivit care sa descrie cu exactitate modul si cantitatile de alimente care le-am bagat la ghiozdan. Eu stiind problemele mele cu digestia apelam in mod invariabil la un al doilea desert format din bombonele gen: Triferment, Bilicol, Anghirol ecc.
Revelionul a fost unul de restaurant cu o mana de prieteni. Mancarea, nu ca ma interesa in mod deosebit dar a fost dezastruoasa si oricum pe fondul exceselor culinare mai sus prezentate ne-a facut poate chiar un servuciu:) dar noi ne-am distrat pana pe la 4:30 dimineata cand am decolat cu totii. La 12 bineinteles sampania si artificiile primariei pe care chiar le-am vazut si au fost frumoase, restaurantul cu pricina fiind in zona. Dupa consumarea sampaniei, a fost deajuns ca unul dintre "colegii de distractie de la masa vecina" sa sparga paharul golit, ca ne-am pus cu totii pe treaba si pe spart paharele ca deh...cioburile aduc noroc, si cum ne dorim intotdeauna la trecerea dintre ani un an mai bun decat precedentul, norocul ajuta nu? Bietii ospatari ce sa mai zica:)
Pt. mine noaptea nu s-a terminat aici, in sensul ca impreuna cu prietenii nostri de la TM care au ramas la noi peste noapte, ne-am dus frumos spre casa. Dar conform traditiei, intotdeauna cand se intampla sa doarma la noi se facea in felul urmator: fetele cu fetele (bineinteles in dormitor) si baietii care pe unde apuca, in cazul de fata unul in sufragerie si altul in camera lui Dani, care si el la randul lui a petrecut revelionul cu prietenul din dotare la casa acestuia. Si ajungem din nou la discutia intre fete care a durat pana aproape de ora 8:)
Nu are rost sa spun cum ma simteam a 2-a zi, si mai apoi si a 3-a zi. Au plecat vremurile cand de la chef se ajungea la cursuri::))
In 4 ianuarie este ziua mamei mele. Este o adevarata bucurie pt. mine ca in fiecare an de ziua ei reusesc sa fiu in tara. Am sarbatorit cum e si normal in familie, in aceeasi formula ca la Craciun adica inclus socrii si 1 bucata cumnata. A fost frumos, o ultima masa (din nou mancaree!!!) in familie inainte de intoarcerea la realitate cum zic eu, adica intoarcerea la viata de zi cu zi pe care insa chiar o asteptam. Eu ador perioada sarbatorilor, dar la un momentdat acea lancezeala oricat de placuta ar fi, nu te face decat sa-ti doresti sa te intorci la indeletnicirile tale de zi cu zi dar de data aceasta cu bateriile incarcate.
Pentru mine asta a devenit Romania: o reincarcare a bateriilor prin mult asteptata reintalnire cu familia, infinitele vizite pe la prietenii dintotdeauna sau o revedere cu toti cei cu care-mi face o reala placere sa ma vad, o visionare a "ce s-a mai facut nou pe la Arad si/sau Timisoara", o sesiune rapida de shopping pe la noile mall-uri, o permanenta comparatie cu ceea ce stiam si ceea ce gasesc (nu intru acum in aceste detalii:) si oricum o perioada de relaxare maxima intr-o lume complet haotica si stresanta:)
2 comments:
Imi place la nebunie cum povestesti, ma identific total in povestile tale... Cred ca pana la urma cheia succesului e sa o faci mai finutz si mai des, nu ca noi, odata la o mie de ani cand incerci sa cuprinzi povestie de 10 ani de zile in 2 ore si la finalul concediului iesi stors de nu-ti revii juma' de an... Dar na, asa ne-am asternut, asa dormim, daca ne-am montat patutzurile asa departe :-))) Va pupam!
Da exact Simona, ne-am intors rupti de oboseala dar odihniti in acelasi timp. Nu pot sa-mi explic, stiu ca e un paradox dar asa ma simt: obosita dar cu bateriile incarcate in acelasi timp. Probabil ca relaxarea isi are originea in rasfatul emotional-peisagistico-culinar prin care trecem de fiecare data cand ajungem in Ro si unde insa mai apoi te enervezi pe toti si toate la un moment dat si vrei sa te intorci la "patutzul din departare"::)) Un du-te vino care insa se potriveste perfect cu matrita dupa care sunt croita.
Post a Comment