Ziua 1: Sambata am reusit sa plecam doar pe la 4...aici din pacate juniorul merge la scoala si sambata. Ca sa nu fac un ocol de vreo 150 km ca sa mergem numai pe autostrada, am apucat-o pe drumul pitoresc din Alpii Maritimi (asa se cheama cei din zona:) pana la Ventimiglia, ultima localitate inainte de intrarea in Franta. Aici am oprit pt. ca ne-am dat seama ca toti 3 eram "foamea-n gat" asa ca am ochit o terasa ce schimba pareri fata-n fata cu marea si ne-a cucerit atat print pozitie cat si prin simpatia ospataritei care la urma sa dovedit a fi din Petrosani....lucru nimic neobisnuit dealtfel in Italia sa intalnesti romani lucrand in baruri si restaurante. Ce sa spun...era 1 noiembrie si pe la 5-6 seara pe malul marii erau 20 grade, am respirat aerosoli la greu si mi-am umplut sufletul cu... sunetul marii pe care eu o iubesc nespus. Drumul apoi pe autostrada a fost nasol, se inainta f. greu, multe cozi pt. ca lumea fiind libera, normal ca nu am avut doar eu ideea unei mici vacante::)). Deci taras grapis am ajuns pe la 10:30 seara in Aix (drum pe care in mod normal il faci in max. 4 ore). pana am gasit hotelul...cazare...ecc, asta e ziua a fost destinata drumului.
AIX EN PROVENCE
Ziua 2: AIX EN PROVENCE- Nu cred ca am cuvinte sa spun ce mult mi-a placut orasul asta.. Un oras tipic provensal situat la nordul Marsiliei, care semana pur si simplu cu un curcubeu de sunete si culori pastelate . Razele timide ale soarelui matinal se strecurau printre imensii platani care iti insotesc pasii pe bulevardele semipietonale, multitudinea de fantani arteziene cu o arhitectura specifica te duceau cu gandul la vechile curti regale franceze din romanele de capa si spada pe care le sorbeam in copilarie, cladirile colorate in culorile toamnei perfect asortate cu frunzisul platanilor, mirosul de lavanda te imbia de absolut de peste tot iar istoria locurilor ii este prezentata turistului si nu numai la fiecare pas. Eu asa o atmosfera romantica, colorata , inmiresmata si relaxata nu am mai gasit-o demult...in special la un oras de marime mica/medie. Nu includem aici Parisul, Roma ecc care sunt un alt fel de muzee in aer liber, mai mari, mai tumultoase si care in zumzaitul specific iti ofera o ambianta unica. Un alt lucru care l-am admirat a fost...nu veti crede...periferia. Da, periferia! Ador orasele in care exista locuri frumoase, cu bulevarde largi strajuite de pomi (platani aici din nou) , cu cladiri frumoase si unde iti dai seama ca esti la periferie doar uitandu-te pe harta. In ziua de astazi eu zic ca rar mai intalnesti asa ceva.
De peste tot ti se spune ca aici s-a nascut a trait si a pictat impresionistul Paul Cézanne. Pictura pentru mine si la fel pt. consort nu este deloc un punct forte, dar mergand pe urmele lui Cézanne mi s-a reconfirmat convingerea ca nu e niciodata prea tarziu in viata sa mai inveti cate ceva. Ca am mers pe urmele pictorului nu o spun doar la modul figurat in sensul ca pe strazile din Aix sunt inscrise pe asfalt chiar traseele lui obisnuite prin oras prin intermediul unor cuburi aurii cu inscriptia Paul Cézanne care le observi din 10 in 10 metri pe asfaltul pietonal. Totul aici respira arta, de la cladirile colorate in culorile toamnei la arhitectura fantanilor seculare (exact, unele au cateva secole de cand ne povestesc istoria stradutei pe care o pazesc), de la artizanatul care te incanta de la prima ocheada la arta femeilor de a fi ...chic cu o simpla palarie sau sal care ii da acel aer de... french famme fatale. Bineinteles ca exista si un muzeu de pictura si sculptura: Muzeul Granet, pe care vizitandu-l ne-am imbogatit si noi cu multe, chiar f multe cunostinte in domeniu. Sincer, eu chiar nu eram deloc amatoare de muzee de pictura, dar mi-a placut enorm. Importante, esentiale chiar pt. noi au fost explicatiile oferite in acele "receptoare" in care formezi nr. picturii si care de fapt te poarta direct in lumea tabloului respectiv, a pictorului si stilului acestuia, precum si a povestilor care inconjoara fiecare tablou. Noi chiar am savurat din plin tot ce ni s-a prezentat. Acum ce stiu si eu si va pot spune este ca Paul Cezanne a fost o personalitate artistica de prim rang, despre care
Pablo Picasso avea sa spuna ca a fost singurul sau maestru si un adevarat
parinte pentru artistii moderni. Viziunea sa artistica a fost diferita de
cea a contemporanilor sai, maniera sa de exprimare se pare ca nu
exista in acea epoca, si nu putea fi nici macar imaginata de cei mai multi. A fost sursa de inspiratie pentru artisti precum Picasso si se spune ca el a dat tonul cubismului si artei abstracte. Cezanne este considerat astazi "parintele picturii moderne"....lectia s-a terminat::))
Copilul meu la scoala face arte, adica pe langa diverse tehnici de desen invata pur si simplu istoria artei, ceea ce cred eu generatiei mele ii lipseste cu desavarsire , adica vreau sa spun lipseste aceasta instructie din anii de scoala. Mai apoi cine a fost interesat cu siguranta ca s-a instruit in acest domeniu si...bine a facut. Ma bucur mult cand il vad ca trecem pe langa vreo catedrala sau cladire veche si imi spune: mami...vezi arcatele alea ? Stii ca sunt in stilul cutarica pt. ca ....ecc. Mie, care provin dintr-o scoala cu profil real si unde partea artistica cam nu era, mi se pare chiar ceva extraordinar, dar poate ca numai mie.
Vorbeam despre mirosul de lavanda care te urmareste peste tot. Adevarat, am vazut inclusiv intr-un restarurant un fel de mancare in care era inclusa si lavanda. Eh asta nu cred ca e pe gustul meu dar experienta m-a invatat sa nu mai dau verdicte pana nu stiu despre ce este vorba cu exactitate...asa ca am sa va spun mai multe daca am sa incerc. Lavanda se gaseste in tot felul de pliculete de material textil care de care mai atragatoare prin miros, forma, culoare sau design. Este simbolul provensal pe care il observi in toate vitrinele, pozele, picturile sau cartile pt. turisti. La fel si greierul, in franceza "la cigale", care populeaza zona impletindu-si existenta cu cea a lavandei movulii si pe care deseori il gasim chiar desenat sau lipit pe saculetii de lavanda si facut din orice material posibil: plastic, ceramica, portelan, textil. Vinul este o alta excelenta a zonei, dar asta este de fapt o poveste a intregii Frante, alaturi de ritualul de degustare al unui pahar de vin rosu pe una dintre nenumaratele terase care te imbie de pe orice straduta frantuzeasca te-ai afla.
Nu eram o fana a stilului francez pe care pana acum il gaseam doar in carti, realitatea aratandu-mi-se pana acum complet diversa, dar uite, se pare ca de fapt nu am vazut destul....mai exista si orase cu adevarat "Made en France" sau ma rog, Provence:)
AVIGNON - PALATUL PAPAL
PRIMARIA AVIGNON
Ziua 3 - AVIGNON, 60 km la nord de Aix- Aceeasi nebunie cu alta palarie, adica aceeasi frumusete cu iz de lavanda la o dimensiune mai mica dar cu un palat imens, si un pod de "renume mondial":) Avignon, acum am aflat si eu, a fost sediul papalitatii pe o perioada de aprox. 70 de ani in sec. XIV, substituind astfel orasul etern, adica Roma. Asa numitul "Palatul Papei" a fost construit in mod special pt. a gazdui Papa si suita lui pe o suprafata de 15.000m2 si cu 10 turnuri, de unde panorama orasului este superba. Aici, din nou cu "receptorul stie tot" am aflat parti din istoria zonei, a papilor care s-au succedat in perioada respectiva si pe masura ce inaintam prin palat aflam intrebuintarea si povestile despre fiecare sala in parte. Poate va intrebati daca ne-am plictisit. Deloc! Au stiut sa faca totul in asa fel incat sa-ti mentina interesul la cote cat mai ridicate...la asta au participat si sagetile traseului care te indrumau exact cand trebuie spre cafenelele din varful turnurilor unde te incarcai cu energia cafelei la care se adauga panorama si sentimentul fantastic de fericire pe care il am cand sunt turist. Vorba lui Dani ...de acum cativa ani buni, "mami dar de ce noi nu putem fi tot timpul turisti?::))
Biletul unic de intrare includea si vestitul pod care traverseaza Ronul si care acum de fapt este o ruina, adica exista doar pe jumatate si are o mica capela ridicata chiar la mijloc. Ti se povesteste deasemenea istoria construirii lui si istoria cantecelului care a inconjurat lumea si care zice-se degeaba spune "Sur le pont d'Avignon..." pt. ca petrecerile nu se dadeau pe pod ci pe sub, in sensul ca pe Ron treceau multe ambarcatiuni care organizau "chefuri":) la bord "L'on y dance..", deci mai corect se pare ca ar fi fost "Sous le pont d'Avignon...". Avignonul este recunoscut si pentru vestitul vin rosu "Côtes du Rhône" si in mod special "Chateneuf-du- Pape”., vii care s-au dezvoltat tot in perioada papala.
Si acum sa va spun si ce se mananca bun in Franta...parerea mea? mancarea franceza cu siguranta nu este pe gustul meu. Cu siguranta vei gasi si ceva ce-ti place ca de ex. fructele de mare sau rata cu care nu dau gres niciodata, dar combinatiile lor de alimente si sosuri nu ma incanta. Da, stiu...mancarea franceza e considerata una dintre cele mai rafinate din lume...probabil...dar gusturile nu se discuta:)
PORTUL VECHI - MARSILIA
PANORAMA DE LA NOTRE DAME DE LA GARDE
CHATEAU D'IF (insulita din departare)
Ziua 4 - MARSEILLE- Si am ajuns si la ultima zi de minivacanta, cam mohorata din punct de vedere meteorologic si pe care nu o prea planificasem, stiam ca Dani a 2-a zi are scoala, mai avea lectii de facut, drumul din nou aglomerat....dar mi-a venit mie o idee::)) Adica, ce-ar fi daca copilul maine nu s-ar duce la scoala ai astfel am putea profita din plin de ultima zi ramasa cu o excursie la Marsilia. Sper ca va dati seama ce urale de fericire mi-au auzit urechile::)) Miki a ramas un pic interzis, adica....cam ce s-a putut intampla cu mamma care este habotnica cand e vorba despre scoala progeniturii si nu prea admite abateri pe aceasta tema. I-am explicat in soapta ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate doar cateodata si ca astfel sa te bucuri si mai mult cand le incalci. Corect, nu?:) Concluzia: s-a votat in unanimitate de voturi Marseille !
Apropiindu-ne de imensul oras port, ni se arata in toata splendoarea periferia horror, cladiri parasite, graffitti peste tot, mizerie, fete stranii...brrr, nasol, naspa. De pe net stiam cu totul si cu totul altceva, si cum speranta moare ultima am sperat la niste peisaje mai umanoide. Bineinteles ca asta s-a si intamplat, zona portului vechi, cea de pe malul marii si zona centrala sunt superbe. Ochii ti fura imediat ambarcatiunile de tot felul, de la cele simple, micute si cochete pana la yachturile bogatanilor care nu-ti pot strani decat admiratie...asta e, sunt superbe. Pe trotuar terasele sunt lipite una de alta pe toata lungimea semicercului. De aici se poate admira un peisaj superb, adica la nivelul solului, mai precis apei sunt ambarcatiunile de care va spuneam iar daca privesti in zare...si in sus, orasul este dominat de o colina (de fapt un munticel) in varful caruia troneaza catedrala Notre Dame de la Garde. Tot uitandu-ne cum am putea si noi ajunge in varf....solutia trecea prin fata noastra, autobuzul turistic. yess....ne-am urcat imediat si turul orasului a fost la indemana click-ului aparatului foto. Ajunsi in varf...normal....te intampina din nou panorama unui oras imens si care era extraordinara (din periferie se vedeau doar acoperisurile...deci OK:) In catedrala am nimerit in timpul slujbei cand se canta voce + orga. Sublim! Acesta este cel mai potrivit cuvant. Adevarul este ca dintotdeauna am admirat acest instrument, orga, din catedralele catolice. Sunetele ei accentuate de marimea sau mai bine zis inaltimea catedralei au capacitatea de a crea o atmosfera cu adevarat divina. Fantastica era si expozitia de...ceva poze?? am zis eu initial, dar mai apoi ne-am "dumirit" noi ce erau acele poze: de fapt in anumite zile ale anului (30 octombrie) cand se indeplinesc anumite conditii si cand cerul este senin (conditie obligatorie), datorita fenomenului de reflexie a luminii, de la Marsilia se observa un varf din muntii Pirinei care in realitate se afla la o distanta de aprox. 250 km. La vreo 300 m de tarm se afla o insulita cu un castel pe ea numita Chateau d'If, este de fapt insula care l-a inspirat pe Al. Dumas in romanul Contele de Monte Cristo, de fapt de aici i-a venit ideea inchisorii pe o insula. Daca ajungeti pe aici si sunteti consumatori de peste si fructe de mare trebuie neaparat sa comandati mancarea tipica marseilleza = bouillabaise, adica un fel de amestec de cateva feluri de peste gatite cu diferite ierburi la care se adauga langusta sau homar (cu homar e mai scump aprox 50 euro!!!), in mod normal costa in jur de 25 euro. Scump, da, stiu - dar am sa regret enorm ca eu nu am apucat sa mananc, arata fantastic. Unde am mancat noi din pacate se terminase si la ora aceea (14:30) nu mai avea sens sa ne mutam pe alta terasa ( nu peste tot se serveste bouillabaise) pt. ca in Franta la 15:00 se cam inchid restaurantele si risti sa-ti potolesti foamea doar cu sandwitch.
Pe la 6 a trebuit sa ridicam ancora si sa ne indreptam spre casa. Am ajuns super obositi si cu picioare de plumb de la atata plimbat, dar incarcati de energia satisfactiei turistului. Cu siguranta intr-o primavara am sa incerc sa mai ajung pe acolo si sa vad un camp de lavanda....in poze arata fantastic
SI....MINUNATUL CAMP DE LAVANDA
Nu eram o fana a stilului francez pe care pana acum il gaseam doar in carti, realitatea aratandu-mi-se pana acum complet diversa, dar uite, se pare ca de fapt nu am vazut destul....mai exista si orase cu adevarat "Made en France" sau ma rog, Provence:)
AVIGNON - PALATUL PAPAL
PODUL DE LA AVIGNON
Ziua 3 - AVIGNON, 60 km la nord de Aix- Aceeasi nebunie cu alta palarie, adica aceeasi frumusete cu iz de lavanda la o dimensiune mai mica dar cu un palat imens, si un pod de "renume mondial":) Avignon, acum am aflat si eu, a fost sediul papalitatii pe o perioada de aprox. 70 de ani in sec. XIV, substituind astfel orasul etern, adica Roma. Asa numitul "Palatul Papei" a fost construit in mod special pt. a gazdui Papa si suita lui pe o suprafata de 15.000m2 si cu 10 turnuri, de unde panorama orasului este superba. Aici, din nou cu "receptorul stie tot" am aflat parti din istoria zonei, a papilor care s-au succedat in perioada respectiva si pe masura ce inaintam prin palat aflam intrebuintarea si povestile despre fiecare sala in parte. Poate va intrebati daca ne-am plictisit. Deloc! Au stiut sa faca totul in asa fel incat sa-ti mentina interesul la cote cat mai ridicate...la asta au participat si sagetile traseului care te indrumau exact cand trebuie spre cafenelele din varful turnurilor unde te incarcai cu energia cafelei la care se adauga panorama si sentimentul fantastic de fericire pe care il am cand sunt turist. Vorba lui Dani ...de acum cativa ani buni, "mami dar de ce noi nu putem fi tot timpul turisti?::))
Biletul unic de intrare includea si vestitul pod care traverseaza Ronul si care acum de fapt este o ruina, adica exista doar pe jumatate si are o mica capela ridicata chiar la mijloc. Ti se povesteste deasemenea istoria construirii lui si istoria cantecelului care a inconjurat lumea si care zice-se degeaba spune "Sur le pont d'Avignon..." pt. ca petrecerile nu se dadeau pe pod ci pe sub, in sensul ca pe Ron treceau multe ambarcatiuni care organizau "chefuri":) la bord "L'on y dance..", deci mai corect se pare ca ar fi fost "Sous le pont d'Avignon...". Avignonul este recunoscut si pentru vestitul vin rosu "Côtes du Rhône" si in mod special "Chateneuf-du- Pape”., vii care s-au dezvoltat tot in perioada papala.
Si acum sa va spun si ce se mananca bun in Franta...parerea mea? mancarea franceza cu siguranta nu este pe gustul meu. Cu siguranta vei gasi si ceva ce-ti place ca de ex. fructele de mare sau rata cu care nu dau gres niciodata, dar combinatiile lor de alimente si sosuri nu ma incanta. Da, stiu...mancarea franceza e considerata una dintre cele mai rafinate din lume...probabil...dar gusturile nu se discuta:)
PORTUL VECHI - MARSILIA
CHATEAU D'IF (insulita din departare)
Ziua 4 - MARSEILLE- Si am ajuns si la ultima zi de minivacanta, cam mohorata din punct de vedere meteorologic si pe care nu o prea planificasem, stiam ca Dani a 2-a zi are scoala, mai avea lectii de facut, drumul din nou aglomerat....dar mi-a venit mie o idee::)) Adica, ce-ar fi daca copilul maine nu s-ar duce la scoala ai astfel am putea profita din plin de ultima zi ramasa cu o excursie la Marsilia. Sper ca va dati seama ce urale de fericire mi-au auzit urechile::)) Miki a ramas un pic interzis, adica....cam ce s-a putut intampla cu mamma care este habotnica cand e vorba despre scoala progeniturii si nu prea admite abateri pe aceasta tema. I-am explicat in soapta ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate doar cateodata si ca astfel sa te bucuri si mai mult cand le incalci. Corect, nu?:) Concluzia: s-a votat in unanimitate de voturi Marseille !
Apropiindu-ne de imensul oras port, ni se arata in toata splendoarea periferia horror, cladiri parasite, graffitti peste tot, mizerie, fete stranii...brrr, nasol, naspa. De pe net stiam cu totul si cu totul altceva, si cum speranta moare ultima am sperat la niste peisaje mai umanoide. Bineinteles ca asta s-a si intamplat, zona portului vechi, cea de pe malul marii si zona centrala sunt superbe. Ochii ti fura imediat ambarcatiunile de tot felul, de la cele simple, micute si cochete pana la yachturile bogatanilor care nu-ti pot strani decat admiratie...asta e, sunt superbe. Pe trotuar terasele sunt lipite una de alta pe toata lungimea semicercului. De aici se poate admira un peisaj superb, adica la nivelul solului, mai precis apei sunt ambarcatiunile de care va spuneam iar daca privesti in zare...si in sus, orasul este dominat de o colina (de fapt un munticel) in varful caruia troneaza catedrala Notre Dame de la Garde. Tot uitandu-ne cum am putea si noi ajunge in varf....solutia trecea prin fata noastra, autobuzul turistic. yess....ne-am urcat imediat si turul orasului a fost la indemana click-ului aparatului foto. Ajunsi in varf...normal....te intampina din nou panorama unui oras imens si care era extraordinara (din periferie se vedeau doar acoperisurile...deci OK:) In catedrala am nimerit in timpul slujbei cand se canta voce + orga. Sublim! Acesta este cel mai potrivit cuvant. Adevarul este ca dintotdeauna am admirat acest instrument, orga, din catedralele catolice. Sunetele ei accentuate de marimea sau mai bine zis inaltimea catedralei au capacitatea de a crea o atmosfera cu adevarat divina. Fantastica era si expozitia de...ceva poze?? am zis eu initial, dar mai apoi ne-am "dumirit" noi ce erau acele poze: de fapt in anumite zile ale anului (30 octombrie) cand se indeplinesc anumite conditii si cand cerul este senin (conditie obligatorie), datorita fenomenului de reflexie a luminii, de la Marsilia se observa un varf din muntii Pirinei care in realitate se afla la o distanta de aprox. 250 km. La vreo 300 m de tarm se afla o insulita cu un castel pe ea numita Chateau d'If, este de fapt insula care l-a inspirat pe Al. Dumas in romanul Contele de Monte Cristo, de fapt de aici i-a venit ideea inchisorii pe o insula. Daca ajungeti pe aici si sunteti consumatori de peste si fructe de mare trebuie neaparat sa comandati mancarea tipica marseilleza = bouillabaise, adica un fel de amestec de cateva feluri de peste gatite cu diferite ierburi la care se adauga langusta sau homar (cu homar e mai scump aprox 50 euro!!!), in mod normal costa in jur de 25 euro. Scump, da, stiu - dar am sa regret enorm ca eu nu am apucat sa mananc, arata fantastic. Unde am mancat noi din pacate se terminase si la ora aceea (14:30) nu mai avea sens sa ne mutam pe alta terasa ( nu peste tot se serveste bouillabaise) pt. ca in Franta la 15:00 se cam inchid restaurantele si risti sa-ti potolesti foamea doar cu sandwitch.
Pe la 6 a trebuit sa ridicam ancora si sa ne indreptam spre casa. Am ajuns super obositi si cu picioare de plumb de la atata plimbat, dar incarcati de energia satisfactiei turistului. Cu siguranta intr-o primavara am sa incerc sa mai ajung pe acolo si sa vad un camp de lavanda....in poze arata fantastic
SI....MINUNATUL CAMP DE LAVANDA
No comments:
Post a Comment