1 Martie

       Printre putinele picaturi de timp gasite intr-un un munte de treaba... profesionala si extra, pe langa urarile  unei primaveri minunate si pline de momente frumoase pe care v-o doresc din suflet tuturor, vroiam rapid sa va povestesc cum patrioata din mine care rabufneste cateodata, de obicei la aniversari cu iz de Romanica, a bagat traditia martisorului in clasa fiului meu:)
      De anul trecut deja imi puia mintea sa fac asa ceva, asa ca am rugat-o pe mama in 2011 sa-mi trimita niste martisoare ca sa am sa le dau in 2012 normal:) pt. ca atunci cand ajung eu pe la Arad, "neksam" martisoare. Bineinteles ca a venit si momentul 1 martie 2012, cand am trimis copchilul la scoala cu martisoare. Va dati seama ca initial Dani nu a vrut, pt. ca ideea mea era sa le duca la donsoarele din clasa si la profe, bineinteles cu explicatiile de rigoare. Cum socoteala de anul trecut nu se potrivise cu cea de anul asta, nu am avut destule martisoare pentru tot sexul frumos din clasa. Dar doar nu credeti ca m-am lasat pagubasa? Tot gandindu-ma cum sa fac macar ceva ca sa marcam evident acest 1 martie romanesc, fiind o fiica a vremurilor demult apuse ale scoalii romaneasti in care exista inca obiceiul de a duce flori profesoarelor , ma rog, la diferite evenimente (sincer mie mi se parea frumos) a inflorit ideea de a duce martisoare doar profesoarelor. Dar sa nu credeti ca doar martisor si gata, nuuu, ele au fost insotite de o foaie scoasa pe calculator cu explicatiile de rigoare in limba lui Dante. Pe Marius l-a apucat rasul, Dani nu prea era nici el convins, bine...pana la urma la convins subsemnata:), asa ca azi fiimiu se prezenta la scoala cu respectivele pliculete.
       Cum era si normal, toate profele au avut reactia de genul: "vaaai ce dragut, ce este asta...::::))))" si Dani a stiut sa le dea si niste explicatii asa pe scurt, ca doar i-am facut instructia dinainte.
      Am facut asta nu neaparat ca simteam nevoia de "martisoreala" pe care in tara in ultima vreme nici nu o mai bagam asa de tare in seama, cat pentru a le arata italienilor cate ceva despre traditiile noastre, lucruri pe care unele dintre sutele de asociatii romanesti le gasesc prea greu de facut...cica! Noi spunem  despre ei ca nu ii intereseaza nimic din ceea ce nu este italian, nimic mai fals insa..... trebuie sa stii ce sa oferi, cum sa prezinti si sa alegi cadrul proprice.
      Intr-un final a iesit totul f. bine, la anul probabil ca am sa repet figura cu colegele de la policlinica.