Pages

10.05.2012

Inamicul public n° 1

Salutaaaaare tuturor si din prima vreau sa va spun ca ma bucur sa ma "vorbasc" din nou cu voi. De ce inamicul...blablabla? Pai de aia ca vreau sa dau vina pe ceva sau cineva ca nu am mai apucat la vorbe, si am gasiiiit, e timpul, clar. Nu vreau sa spun ca vai nu mai pot de ocupata ce sunt, dar parca orice clipa libera am avut a fost cate ceva de facut, aici includem bineinteles si distractiile, si concediul in Romanica si...totul. Nu am sa incep sa va povestesc tot ce am facut in acest timp, dar pe scurt concluziile:
1. Politica - acolo am ramas nu? Ce pot sa spun, interesul romanilor de aici pt. politica zero barat, INSA am avut marea satisfactie ca din cei 3 candidati romani, am avut cele mai multe voturi...yeee::)) Insa acesta e un capitol deschis unde e f.f.f. mult de munca...s.a.m.d.
2. Romanica - ca in fiecare august, am tras o fuga de 3 saptamani pe taram carpatin, unde din nou familie, prieteni si momente frumoase. Imi cer scuze din nou tuturor celor cu care nu am apucat sa ma intalnesc, dar din diferite motive, ale lor sau ale noastre,  anul acesta au fost destul de multe intalniri ratate. Asa a fost sa fie, recuperam noi altadata (si aici din nou de vina timpul si...concediile). Anul acesta am facut si pe turistii pt. cateva zile prin Romania, pe la Sighisoara ( multi italieni au fost deja si imi era chiar rusine ca eu nu am bifat niciodata zona, f frumoasa dealtfel, asa cum ma si asteptam) si pe la saline printre care cea de la Turda m-a impresional sincer. Renovata recent cu bani europeni, este o salina spectaculoasa prin adancimea si etajele ei luminate, prin lacul subteran unde te poti da cu barca cu vasle (misto!), doar frigul era mai "piscator" decat in cea de la Praid. Cea de la Praid, binecunoscuta cred de multa lume, este mare si cu multe distractii si avea marele atu de a avea WiFi...wow. Erau multi care la un momentdat plictisindu-se de tot ce se putea face pe acolo, luau laptopul in brate si se dadeau pe net...haha, tare, mi-a placut, eram ca niste cartite sub pamant, dar aveam net:)
3. Botezul - Aaaa, asta a fost minunat si parca nu as reusi sa surprind frumusetea momentului in cateva randuri. Ati vazut cred cateva poze pe wall-ul meu de FB sa vedeti mica minune pe care mi-a fost harazit sa o nasesc. Cel mai minunat moment mi s-a parut primul nostru contact, a fost ceva magic si acele momente si-au pus deja amprenta pe memoria mea, la fel cum mi s-a intamplat cu Darian. Cei 2 finuti ai mei: Darian si Daria (haha, nu sunt frati si nu e nici o legatura intre ei:)) sunt o adevarata raza de soare in viata mea si nu pot decat sa le doresc tot binele din lume alaturi de parintii fantastici pe care ii au ambii.
4. SCILLA - nuuu se poate sa nu va povestesc despre cel mai nou membru al familiei. Nu fantasticati, nu este vorba despre un copchil ci despre o mica catelusa, un schnauzer pitic care a ajuns in casa mea printr-o conjunctura cat se poate de fericita (fericirea e ca in cele din urma l-am convins pe Marius sa luam cainele pe care Dani si-l doarea atat de mult si de atat de mult timp). Nu are rost sa va descriu bucuria odraslei mele cand s-a hotarat in plen: DA luam caine! Pe numele ei intreg Priscilla, este minunea din casa care umanizata la maxim, am senzatia ca se considera copilul nostru:):) Mai in gluma mai in serios, eu care nu am avut in viata mea un caine (doar la bunici la tara, dar bietul nu se pune, era in lant ...ma rog, nu discutam), nu am inteles niciodata acea "nebunie" a prietenilor posesori de patrupezi. Eh, acum ca am incercat-o si pe asta si pot sa spun cu mana pe inima ca este fantastica acea iubire neconditionata a animalului, acea fericire si datul din coada cu viteza luminii cand ajungi acasa, acea privire care spune "te iubesc orice mi-ai face" si acea fericire nebuna cand incepem joaca; fericire care ti-o transmite instantaneu, indiferent de cate probleme ai avea in momentul cu pricina. Am trecut cu bine si de momentul - sterilizare - pt. ca locuind intr-un apartament, nu am cum sa devin crescatoare de schnauzeri, si am decis ca este mai bine asa. Concluzia: daca doriti sa va faceti planuri cu noi...inainte treceti pe la secretariat unde Scilla va va comunica orarul nostru in functie de momentele de iesit pt: plimbarea obligatorie, pisu si alte cele:) Oricum, plimbarea cu cainele a devenit un must have si cu mana pe inima spun....in ziua de astazi cand sedentarismul este la rang de cinste (desigur ca-i excludem pe cei care fac sport) plimbarea cu propriul patruped este un mix de relaxare, sport lejer si psihoterapie.
Cam atat pt. astazi si....pe curand!

1 comment:

Simona said...

Clar, si la noi tot ala e inamicul :-))) Oricum fac si incerc, tot n-are ziua 36 de ore... Asa ca fac ce pot si comunicarea ramane codasha... :-)
Ma bucur sa te aud din nou, welcome back :-)