Dieta Dukan

             Uitandu-ma intr-o zi pe mailuri vad un mesaj despre dieta Dukan. Da, auzisem si eu de ea in sensul ca stiam doar ca este propusa de un medic si ca multe "vedete" au apelat la ea cu rezultate bune dar...cam atat, asta era tot ce auzisem. Habar nu aveam in ce consta, asa ca curiozitatea a invins si am intrat in detalii. Cine ma cunoaste stie ca eu in viata mea nu am tinut nici macar 1 singura dieta, dar intrandu-mi mie in cuget si-n simtire ca 2 kg trebuie neaparat sa fie date jos de pe propriul schelet, m-am apucat de studierea problemei. Ideea mea nu este sa va prezint intreaga dieta (no way...e prea mult de scris si prea plictisitor) ci doar sa va aduc la cunostinta principiile acestui regim.

               Faza 1 -DE ATAC -  timp de  maxim 1 saptamana numai si numai proteine...adica doar carne fiarta sau pe gratar (pui, vita, curcan si alti gugustiuci, sunca prefiarta si peste alb), branza slaba, lapte degresat, albus de ou si ciuperci. Tin sa precizez ca asta inseamna ca nu e recomandat nici macar o singura frunza de verdeata, nu legume, nimic ulei sau alte grasimi sau glucide. Cum vi se pare? Eu am zis: ei hai ca nu e nasol avand in vedere remarca de final care suna cam asa: "cantitatile sunt la discretia persoanei" - cu alte cuvinte mananci cat poti si cat vrei, dar f f f important 2 l de apa pe zi. De la atatea proteine tre' sa spalam bine rinichii:)

              Am zis nu e nasol. Dzeule, dar e ingrozitor! Dupa 2 zile de dieta, cand vad carne aproape mi se intoarce stomacul pe dos iar de iaurt degresat mi s-a acrit de-a dreptul. Dar azi, a 3-a zi dimineata:) 1,5 kg s-au dus. Hopaaa, mai un pic si ajungem la faza 2. Ceea ce ma face sa merg inainte este faptul ca sunt de acord cu principiul dietei , ma rog asta in cazul unei persoane perfect sanatoase si oricum sunt constienta ca pt. mine este doar un moft, dar un mod sigur de a da cele 2 kg jos, pe care sincer nu reusesc sa le topesc desi de 2 sapt. masa mea de seara este o ....gluma:)

              Principiul dietei? Pai haideti sa va spun ce stim deja ca alimentatia universala este compusa din doar trei elemente: glucide, lipide si proteine. Dieta are la baza diferenta enorma prin care corpul nostru consuma 100 de calorii de zahar vs. 100 de calorii de unt vs 100 de calorii de peste de ex.
    1. Organismul nostru asimileaza glucidele (care furnizeaza aproximativ 50% din ratiile zilnice de energie) extrem de repede si de usor. De asemenea, asimilarea glucidelor faciliteaza secretia de insulina care in mod direct favorizeaza producerea si stocarea de grasimi. Planul Dukan exclude glucidele in intregime in faza de atac. Adica nu tu fructe, miere, cereale, paine, paste fainoase, orez, leguminoase si bineinteles alcol.
   2.  Si asta e fraza acestui Dukan care mi-a placut la nebunie “Nu putem pierde grasimea noastra daca mancam grasimile altora!” Nu e tare?! Deci dupa cum deja am invatat in scoala, lipidele provin din doua surse: grasimile animale si grasimile vegetale (uleiurile) sau asa numitele alimente oleaginoase: nuci, alune, fistic, seminte de floarea soarelui sau dovleac. Au pe departe cel mai mare continut caloric si desi corpul le asimileaza mai incet decat carbohidratii (glucide), sunt asimilate mult mai repede decat proteinele.
    3. Digestia proteinelor este cea mai lunga si laborioasa din toate categoriile de alimente. Ii ia organismului nostru peste trei ore sa dezintegreze si asimileze proteinele, fiind necesara o activitate de digestie laborioasa.  Aceasta munca de extragere este costisitoare organismului nostru: digestia proteinelor consuma 30% din caloriile de proteine mancate. Astfel de ex.  pentru o bucata de proteine cu 100 de calorii corpul nostru consuma 30 de calorii in procesul de digestie si ramane doar cu 70 la final. In plus, durata lunga a asimilarii augmenteaza senzatia de saturare si te face sa te simti plin mult mai repede si pentru mult mai mult timp.

Din cele trei mari categorii de nutrienti universali, lipidele, glucidele si proteinele, doar acestea din urma sunt indispensabile. Glucidele sunt nutrientul cel mai putin important dintre cele trei deoarece organismul nostru poate sa produca glucide, adica zahar, din carne sau din grasimi. De aceea atunci cand nu mancam glucide, in mod automat corpul nostru dezintegreaza grasimile stocate pentru a le transforma in glucide (adica de aceea pierdem atat de repede greutate cand nu consumam glucide!). De asemenea, corpul nostru este foarte expert in fabricarea si stocarea de grasimi din carne, etc. (mai ales pentru cei dintre noi care incearca sa slabeasca ). In schimb, sistemul nostru muscular, globulele rosii, cresterea parului si pana si functionarea memoriei sunt operatiuni pentru care organismul necesita proteine – un minim zilnic de un gram de proteine pentru fiecare kilogram cat cantarim.
In cazul in care nu oferim organismului nostru suficiente proteine acesta incearca sa le obtina din rezervele sale: in principal din muschi, piele si oase. De aceea este extreme de periculos si nerecomandat sa urmati regimuri de lichide, sau regimuri doar de fructe, etc, pentru perioade indelungate de timp.
Dar, pentru fiecare specie amestecul ideal al acestora recomandat difera. In cazul omului, amestecul este de 5-3-2: adica 5 parti glucide, 3 parti lipide si 2 parti proteine. Astfel, atunci cand consumam acest amestec este cel mai usor pentru corpul nostru sa digereze si asimileze alimentele, adica sa se ingrase. Astfel, putem deduce ca modificarea acestor proportii va duce la perturbarea digestiei si absorptiei de calorii. Si bineinteles, putem deduce ca daca vom consuma doar unul dintre aceste alimente, absorptia de calorii va fi cu atat mai redusa.

Singurul nutrient indispensabil pentru functionarea organismului nostru sunt proteinele. Sub acest principiu a fost nascut deci regimul Dukan. La acesta se adauga bineinteles pt. o si mai mare eficienta activitatea fizica (recomanda in mod special mersul pe jos), numita din nou cu o fraza perfect adecvata : "al doilea general al armatei care conduce razboiul impotriva greutatii" - mai multe informatii daca chiar va intereseaza le gasiti cu siguranta pe site-ul dietei.

Fazele urmatoare, 4 la numar sunt mult mai umane, adica paleta de alimente permise se mareste incet dar sigur. Aceasta prima saptamana este in schimb NASHPA RAU!!!

V-am facut capul calendar ...stiu...asta daca ati avut nervi sa cititi::)) Ideea este ca am vrut sa va explic de fapt in cateva cuvintele principiile unei diete eficiente zic eu. Celelalte faze le cititi singuri in cazul in care va intereseaza, dar ceea ce m-a determinat sa o urmez a fost si faptul ca pentru a te mentine la greutatea la care te-au adus primele faze, faza a 4-a presupune 1 zi in fiecare saptamana de regim (cica joia ar fi perfect:) DOAR PROTEINE si in fiecare zi 3 linguri de tarate de ovaz.

Sigurat nu am sa duc dieta pana la sfarsit pt. ca ea oricum in forma ei completa se recomanda celor care vor sa slabeasca in general mai mult de 10 Kg. Faza hiperproteica (cea cu efect maxim de slabire) am sa o tin pt. cateva zile dupa care am sa introduc legumele, grasimile si glucidele si va ramane acea zi pe saptamana de proteine. Cred ca se poate face si iti mentine greutatea la un anumit nivel...adica cel putin asa ar trebui:)

L'aperitivo

      Una dintre "chestiile" pe care pur si simplu o ador in Italia este l'aperitivo , adica in traducere directa ar fi ...sincer nici nu stiu pentru ca nu poti traduce cu aperitiv in sensul ca in romaneste aperitiv= mici gustari care se mananca inainte de felul intai, ceea ce in italiana ar insemna " antipasti", deci clar nu pot sa fac o traducere corecta, dar am sa va spun ce este.
       L'aperitivo  marcheaza de fapt 2 momente ale zilei (aici depinde si de obiceiurile din regiune), adica aproximativ cam 1 ora inaintea mesei (pranz si cina, iar in unele zone doar cina), dar cel mai important este cel dinaintea cinei care are loc intre 6 si 7:30 in Piemonte. Am tinut sa fac precizarea cu regiunea, pt. ca ora cinei difera de la o regiune la alta, adica cu cat te duci mai spre sud cu atat este mai tarzie, noi cum suntem in nord ora cinei ar fi 7:30 - 9:00 (si adevarul e ca multi se si tin de ea, evitand orele mai tarzii pt. a se inbuiba din motive de... obiceiuri sanatoase pe care piemontezii le respecta ca pe o biblie).
       In acest interval de timp brusc si dintr-o data vezi ca pur si simplu barurile se umplu de oameni de toate varstele care comanda un pahar de bautura alcolica sau analcolica si acesta li se aduce impreuna cu 1-2 farfurii de "stuzzichini" adica de tot felul de gustari sarate ca sa le numesc asa (grisine cu sau fara ceva sos, masline, felii de salam, branzeturi, salate, focaccia, mici bucatele de un fel de pizza cu aluat gros= pizzette ecc). Unii comanda la masa si se intampla dupa cum v-am povestit, altii (in general daca sunt "singuri si neinsotiti") stau pur si simplu in picoare langa pultul de servire al barului si ciugulesc din toate farfuriile cu bunatati care sunt puse in mod special acolo, si luand scobitoarea (pt. a servi micile portii de gustari) isi umplu ghiozdanul cu de toate dar in general desi partea asta e gratis....culmea!!! pastreaza limitele bunului simt si nu devalizeaza farfuriile, unii de-abia daca ciugulesc ceva (sa fim clar intelesi, si in Italia este aceeasi poveste, daca se da ceva pe gratis... se rade tot:).
       Ce bautura se comanda? Daca e sa fie analcolic: un fel de bauturi putin amare (bitter analcolic rosu si alb sau crodino) iar daca e sa fie alcolic - traiasca vinul spumant (Prosecco, Cartizze, Franciacorta...), vermouthul (Cinzano, Martini), bitter (Campari, Aperol),vin de orice fel sau diverse cocktail-uri. Preferatul meu este Cartizze, un vin spumant tip prosecco dar ceva mai bun....mi se pare mie, si care in acei 100 ml fac o sinteza perfecta a zilei care tocmai sta sa se incheie.
       Ca sa va fac si o mica istorie, termenul de aperitivo la inceput insemna pur si simplu vermouthul care in 1786 la Torino a fost de fapt inventat de catre Antonio Benedetto Carpano care intr-o dugheana din Piazza Castello a facut un vin aromat cu vreo 30 de ierburi aromate si condimente. Doar mai tarziu bautura a fost cumparata de Martini si Cinzano si care mai apoi cu denumirea generica de "Martini" a devenit aperitivul prin excelenta. Cu timpul termenul s-a extins la acest moment al zilei (momente daca ne referim si la perioada dinaintea pranzului...cand de obicei este analcolic dar nu neaparat)cand se consuma de fapt aceasta bautura alaturi de multe altele si care a devenit unul din momentele centrale ale vietii sociale in toata Italia.
       Se vorbeste despre orice (destul de galagios ca doar temperamentul mediteranean este la el acasa) in general insa este un moment de relaxare deci mai rar despre afaceri - eventual acestea se pot stercura la aperitivo della ora pranzului cand activitatea profesionala si cerebrala este in toi. Aici se ia pulsul orasului, din vorba cu X sau Y afli tot, sau ma rog...aproape...un fel de prime time news: politica interna si externa,  fotbal, criza, cele mai tari filme, ultimele masini aparute, moda, ce a mai citit fiecare, noile proiectele orasenesti, ultimele patanii cu politisti (problema internationala), ce au mai facut pustii, distractiile de sezon, ce s-a mai deschis, cine a dat faliment...mai nou...si bineinteles nelipsita uita-te la aia sau la ala::))
       Este un moment cand te intalnesti in general cu jumatatea, cu prietenii, cu o cunostinta mai veche sau pur si simplu cu cineva cu care tocmai te-ai intalnit si normal...fiind ora cuvenita...."prendiamo l'aperitivo". Adica, daca esti pe strada in mod special la ora aceea, nu poti sa ratezi momentul...esti un antisocial daca faci asta...iar eu nici intr-un caz nu vreau sa fiu catalogata asa::))
       Un sfat pt. cand veniti in Italia, nu ratati l'aperitivo...nu de alta dar e chiar pacat:)

Gustul de acasa

Aseara literalmente m-am transportat in viata din camin...Caminul Studentesc Timisoara in cazul meu.
Ca sa incep cu inceputul: sambata seara Miki s-a intors din Romania unde a stat pt. vreo 5 zile. Motivul? Unul banal si aiurea in sensul ca eu avand masina inmatriculata inca in RO, verificarea tehnica care se face 1 data la 2 ani trebuie obligatoriu facuta in tara. Avand in vedere ca aceasta expira in octombrie, ca un sot iubitor ce este (cu mana pe inima pot sa spun ca asa este, nu era la misto:) s-a dus el cu masina mea in RO pt. treaba cu pricina.
Vorbind eu cu mama pe skype, ce mi-a puiat mintea: adica daca tot e de unul singur in tara si cu masina aproape goala (adica fara mormanul de rigoare de bagaje) ce-ar fi sa aduca o gramada de bunatati cu gust de Romanica, gatite de mama (adica mura in gura). Ma gandeam de fapt la: sarmale, chiftele din alea maruntele, telemea, branza de vaci, marar, leustean, muraturi si o gramada de prajituri - adica mancaruri pe care eu nu le gatesc sau chestii pe care nu le gasesc in Italia. Poate o sa spuneti ca am inebunit, adica sigur ..nu poate, dar sincer mi-am dorit asta si chiar f tare. Mamei atat i-a trebuit (cine o cunoaste stie despre ce vorbesc), adica ea a fost cea mai fericita sa poata sa-mi trimita ceva si inca multe extra pe langa ceea ce am cerut eu. Nu are rost sa mai descriu starea de enervare a consortului, care pur si simplu uraste sa care in masina lazi frigorifice, chestii care curg, se strica, miros ecc. cand suntem toti in deplasare sincer nici eu nu suport minuni din astea, dar in mintea mea aceasta mi s-a parut a fi conjunctura ideala pt. a ma infrupta din toate alea:)
La intoarcerea in Italia, s-a intamplat exact ce se intampla si in studentie in camin cand se primea pachet de acasa, adica impartirea. Normal ca acelasi lucru se intampla si in ....diaspora...ca sa folosesc un termen la moda, adica am pus mana pe telefon si i-am sunat pe prietenii nostri romani sa faca bine sa se miste pana la noi ca avem bunatati de acasa.
Adevarul e ca m-am intors in timp cu cea mai mare placere, mai ales ca pt. mine viata de student a fost una extraordinara, si toti am petrevcut o seara cu povesti de..."aduceri aminte" si bunatati.

Festivalul castanelor

Perioada 13-16 octombrie2011, Cuneo- Festivalul castanelor. Un festival asteptat cu bucurie in fiecare an in octombrie cand la colt de strada sau strategic in pietele orasului producatorii fac focul:) in sensul adevarat al cuvantului, adica pur si simplu fac cate 5 pana la 12 focuri si cate un om aflat in fata valvataii si a unei tigai imense prajeste castane cat e ziua de lunga si coada de oameni deasemenea. Castane se vand de toate felurile: mici sau mari (cica cele mici sunt mai bune...nu stiu daca sa condivid sau nu parerea, eu de fapt neavand rabdare sa le decojesc pe cele mici iar diferenta de gust pt. mine e nesemnificativa) prajite , fierte (mai rar) si asa numitele frittelle - un fel de omleta de castane ca sa zic asa (omleta doar datorita formei, adica o placinta plata cu un diametru de 7-8 cm). Fritellele pot fi dulci (un fel de pireu de castane facut cu lapte, zahar si mai stiu eu ce si apoi prajite, sau un fel de sandwitchuri sarate cu sunca si branza ca si umplututa intre 2 felii). Sincer noi nu prea suntem fani ai acestui fel, dar poate palatele noastre trebuie doar educate. Nu-i nimic, mai incercam si la anul.
Prezenta la festival...doar in data de 16 ( in rest munca si alte activitati cotidiene au umplut total timpul nostru) doar eu si Miki, jumatatea mea cea cerebrala, rationala si inovatoare - pe numele de buletin Marius (eu fiind jumatatea impulsiva, e emotiilor si aventurii, ne completam zic eu intr-un intreg destul de omogen:) alaturi de niste prieteni. Sub soarele inca prietenos in aceasta toamna superba, am facut alaturi de o multime de oameni turul orasului si implicit al tarabelor care erau de 2 feluri: cele cu castane bineinteles la care se adauga si vinul rosu fiert ,si ca intotdeauna profita si cei care vand de toate, in principal haine si pantofi (pai in Italia cum poate sa lipseasca moda:), magazinele de fapt isi scot marfa pe tarabe in anumite ocazii...de manifestari orasenesti cum le numesc eu:)
Dani (juniorul nostru de 13 ani) deja cu aere de adolescent:) ne-a anuntat ca nu serveste festivalul cu noi, si daca se poate prefera o tura cu bicileta cu amicii pe malul raului, asta bineinteles dupa ce ei s-au pus de acord in prealabil. L-am lasat bineinteles dar...wow, deja nu mai vine cu noi? Cum adica? De ce? Adica deja a crescut intr-atat? Da, stiu ca a crescut si s-a mai maturizat oarecum, il vad si cat este de inalt dar....de aici si pana la a avea program separat...Nu i-am interzis, dar am ramas cu un sentiment de abandon ca sa zic asa. Stiu ca e normal, dar sincer ma steptam ca asta sa vina mai incolo, adica cand esti tu pus in fata faptului e putin diferit decat la altii:) Altora stiu sa le dau sfaturi si sa-i alin in privinta asta, dar cand e vorba de propriul copil...opaaa, se schimba situatia.
Concluzia: incet , fara sa-ti dai seama, vrand nevrand copii te educa cu fiecare etapa a vietii, de fapt ei sunt cei care ne arata noile etape prin care trecem cu totii ca familie, noile incercari la care suntem expusi si nevoiti sa le infruntam mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza....dar vorba aceea, nevoia ne invata zilnic cate ceva, si cu ajutorul lor de fapt...gasim si solutia sau rezolvarea, care desigur este profund influentata de iubirea pe care le-o purtam si dorinta noastra ca ei sa fie fericiti.
Bun venit adolescenta!!!

Definitia blogului

            Citind blogurile prietenilor de pe FB stateam si ma gandeam...de ce facem bloguri?
 BLOG =  prescurtare de la expresia engleza web log, jurnal pe Internet. Bun, stiam asta, dar de ce fac oamenii bloguri (vorbesc de cele personale, cele de afaceri sunt in alt registru) si mai ales de ce am hotarat sa fac eu unul, eu care nu am tinut niciodata un jurnal si nici nu mi-am dorit....pana acum.
            Aceste jurnale online unde ne exprimam in cele mai diverse moduri cu putinta ( diverse de la continut la layout, template-uri ,  link-uri sfatoase, instructive sau distractive, poze care mai de care) si din cele mai nestiute motive se pare ca au fost o idee care chiar prinde si scoate la iveala poate o alta parte a personalitatii noastre, o demonstratie de creatie pana la urma care a mocnit cu sau fara fum pana....intr-un moment in care ne hotaram sa ne facem blog.
            Se pare ca m-a apucat si pe mine dorinta de a face niste radiografii ale unor momente din viata mea, a noastra de fapt. Nu stiu cat am sa ma tin de acest blog, dar acu' asa mi-a venit pur si simplu si cum dintotdeauna impulsurile au avut un cuvant important de spus in viata mea.....iacata-ma.
             Citind dupa cum va spuneam blogurile multor prieteni  , fiind departe de parinti, de prieteni , parca am simtit nevoia sa am un loc al meu de unde sa le povestesc ce se mai intampla cu noi. Si  stau sa ma gandesc ( si chiar ma minunez) ce m-a determinat sa fac acest jurnal online, vorba aia...te "vede" toata lumea, sa prezint lumii intregi clipe din viata noastra expuse "partial color"?
                Poate faptul ca vad blogul ca pe un loc in care recitind un post parca reusesti cumva sa mai treci inca o data prin atmosfera aceleiasi emotii, o exersare a maiestriei personale in a manui cuvintele, un exibitionism lingvistic - oda inchinata profesorului de limba romana, o continuare a "povestilor" cu prietenii,  un dialog (monolog de fapt) cu mama sau pur si simplu o evadare in lumea cuvintelor sub impulsul de a avea un loc al meu de circulatie a gandurilor.
   Concluzia? Ce este blogul? Fiecare cred ca are propria definitie si propria motivatie constienta sau inconstienta.