Aseara literalmente m-am transportat in viata din camin...Caminul Studentesc Timisoara in cazul meu.
Ca sa incep cu inceputul: sambata seara Miki s-a intors din Romania unde a stat pt. vreo 5 zile. Motivul? Unul banal si aiurea in sensul ca eu avand masina inmatriculata inca in RO, verificarea tehnica care se face 1 data la 2 ani trebuie obligatoriu facuta in tara. Avand in vedere ca aceasta expira in octombrie, ca un sot iubitor ce este (cu mana pe inima pot sa spun ca asa este, nu era la misto:) s-a dus el cu masina mea in RO pt. treaba cu pricina.
Vorbind eu cu mama pe skype, ce mi-a puiat mintea: adica daca tot e de unul singur in tara si cu masina aproape goala (adica fara mormanul de rigoare de bagaje) ce-ar fi sa aduca o gramada de bunatati cu gust de Romanica, gatite de mama (adica mura in gura). Ma gandeam de fapt la: sarmale, chiftele din alea maruntele, telemea, branza de vaci, marar, leustean, muraturi si o gramada de prajituri - adica mancaruri pe care eu nu le gatesc sau chestii pe care nu le gasesc in Italia. Poate o sa spuneti ca am inebunit, adica sigur ..nu poate, dar sincer mi-am dorit asta si chiar f tare. Mamei atat i-a trebuit (cine o cunoaste stie despre ce vorbesc), adica ea a fost cea mai fericita sa poata sa-mi trimita ceva si inca multe extra pe langa ceea ce am cerut eu. Nu are rost sa mai descriu starea de enervare a consortului, care pur si simplu uraste sa care in masina lazi frigorifice, chestii care curg, se strica, miros ecc. cand suntem toti in deplasare sincer nici eu nu suport minuni din astea, dar in mintea mea aceasta mi s-a parut a fi conjunctura ideala pt. a ma infrupta din toate alea:)
La intoarcerea in Italia, s-a intamplat exact ce se intampla si in studentie in camin cand se primea pachet de acasa, adica impartirea. Normal ca acelasi lucru se intampla si in ....diaspora...ca sa folosesc un termen la moda, adica am pus mana pe telefon si i-am sunat pe prietenii nostri romani sa faca bine sa se miste pana la noi ca avem bunatati de acasa.
Adevarul e ca m-am intors in timp cu cea mai mare placere, mai ales ca pt. mine viata de student a fost una extraordinara, si toti am petrevcut o seara cu povesti de..."aduceri aminte" si bunatati.
4 comments:
M-ai facut sa rad :-)
Asa e si aici, fiecare parinte sau bunic care vine "de acasa" vine incarcat pana la refuz, pe post de mesager pentru toti prietenii progeniturii (daca e bun la suflet aduce chiar si pentru straini ca de, Canada e departe, hehe). Iar cand e lipsa, stim care din noi e mai dotat din punct de vedere culinar, mergem la Xuleasca ca face sarmale bune, cutare face mititei buni, eu una stiu sa fac ciorba de burta beton si tot asa...
Oricat ti-ar fi sau nu dor de fosta patrie muma, din cand in cand face bine cate o nostalgie din asta la suflet :-)))
Imi place mult cum scrii, te pup!
ce fain uite asa ti-ai uns sufletul dar ptr cateva minute ai simtit miros de acasa si daca au fost de la mama parca aveau ceva mai deosebit...ferice de tine!
Simonaaa...ciorba de burta? Venim si noi::))
Adevarul e ca sincer, pe mine inainte(de emigratia familiei Panaite:)pur si simplu ma enerva cumplit cand vedeam ca cei plecati prin strainataturi isi duceau de-ale gurii din RO. Clar! Nu-i intelegeam si cred ca nici nu aveam cum. Din 2009 de cand am devenit "macaronari" prin adoptie:) alimentatia noastra s-a schimbat destul de mult (si nu doar paste dupa cum multi ar putea crede:)in sensul ca este mult mai "usoara", te ia cateodata un dor de mancarica romaneasca (pe care insa nu am incetat sa o mai gatesc, doar ca triajul se face in functie de cat de mult dureaza prepararea si de cumostintele in ale gastronomiei).
Da Angelica, odata cu mancarea gatita de mama, papilele mele gustative m-au transportat pentru cateva clipe...acasa
Ha, ha, ha... ce bine ma recunosc in aceste comentarii... in luna octombrie am descoperit un "Magazin romanesc" in orasul in care tocmai ma mutasem cu jobul si numai vazand firma magazinului, mi-a venit pofta de "varza a la Cluj"! Nu stiu de ce (poate pentru catata era clujean si eu am facut studentia la Cluj), dar cert este ca nu mai gatisem niciodata asa ceva! Asa ca, ajunsa acasa, am sunat-o pe mama, am cerut reteta si, in urmatoarea zi lucratoare, am trecut pe la magazinul cu pricina si am cumparat: varza acra (de Neamt, buna!), smantana, salata de icresi o tava cu carne-carnati-mici de facut la gratar... :) Varza a la Cluj a fost excelenta, nu stiu daca pt. ca era chiar asa de buna sau pt. ca ne-a fost pofta la amandoi (eu si sotul meu) de gustul de varza acra, iar carnurile pe gratar au fost meseriase, ca parca si carnea (aia de acasa) are alt gust!!! In concluzie: foarte faina bucataria mediteraneana, deci si cea italiana, dar abia astept sa vina Sarbatorile, sa ma satisfac cu gustul de-acasa (pt. o vreme...)! Dani
Post a Comment