Festivalul castanelor

Perioada 13-16 octombrie2011, Cuneo- Festivalul castanelor. Un festival asteptat cu bucurie in fiecare an in octombrie cand la colt de strada sau strategic in pietele orasului producatorii fac focul:) in sensul adevarat al cuvantului, adica pur si simplu fac cate 5 pana la 12 focuri si cate un om aflat in fata valvataii si a unei tigai imense prajeste castane cat e ziua de lunga si coada de oameni deasemenea. Castane se vand de toate felurile: mici sau mari (cica cele mici sunt mai bune...nu stiu daca sa condivid sau nu parerea, eu de fapt neavand rabdare sa le decojesc pe cele mici iar diferenta de gust pt. mine e nesemnificativa) prajite , fierte (mai rar) si asa numitele frittelle - un fel de omleta de castane ca sa zic asa (omleta doar datorita formei, adica o placinta plata cu un diametru de 7-8 cm). Fritellele pot fi dulci (un fel de pireu de castane facut cu lapte, zahar si mai stiu eu ce si apoi prajite, sau un fel de sandwitchuri sarate cu sunca si branza ca si umplututa intre 2 felii). Sincer noi nu prea suntem fani ai acestui fel, dar poate palatele noastre trebuie doar educate. Nu-i nimic, mai incercam si la anul.
Prezenta la festival...doar in data de 16 ( in rest munca si alte activitati cotidiene au umplut total timpul nostru) doar eu si Miki, jumatatea mea cea cerebrala, rationala si inovatoare - pe numele de buletin Marius (eu fiind jumatatea impulsiva, e emotiilor si aventurii, ne completam zic eu intr-un intreg destul de omogen:) alaturi de niste prieteni. Sub soarele inca prietenos in aceasta toamna superba, am facut alaturi de o multime de oameni turul orasului si implicit al tarabelor care erau de 2 feluri: cele cu castane bineinteles la care se adauga si vinul rosu fiert ,si ca intotdeauna profita si cei care vand de toate, in principal haine si pantofi (pai in Italia cum poate sa lipseasca moda:), magazinele de fapt isi scot marfa pe tarabe in anumite ocazii...de manifestari orasenesti cum le numesc eu:)
Dani (juniorul nostru de 13 ani) deja cu aere de adolescent:) ne-a anuntat ca nu serveste festivalul cu noi, si daca se poate prefera o tura cu bicileta cu amicii pe malul raului, asta bineinteles dupa ce ei s-au pus de acord in prealabil. L-am lasat bineinteles dar...wow, deja nu mai vine cu noi? Cum adica? De ce? Adica deja a crescut intr-atat? Da, stiu ca a crescut si s-a mai maturizat oarecum, il vad si cat este de inalt dar....de aici si pana la a avea program separat...Nu i-am interzis, dar am ramas cu un sentiment de abandon ca sa zic asa. Stiu ca e normal, dar sincer ma steptam ca asta sa vina mai incolo, adica cand esti tu pus in fata faptului e putin diferit decat la altii:) Altora stiu sa le dau sfaturi si sa-i alin in privinta asta, dar cand e vorba de propriul copil...opaaa, se schimba situatia.
Concluzia: incet , fara sa-ti dai seama, vrand nevrand copii te educa cu fiecare etapa a vietii, de fapt ei sunt cei care ne arata noile etape prin care trecem cu totii ca familie, noile incercari la care suntem expusi si nevoiti sa le infruntam mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza....dar vorba aceea, nevoia ne invata zilnic cate ceva, si cu ajutorul lor de fapt...gasim si solutia sau rezolvarea, care desigur este profund influentata de iubirea pe care le-o purtam si dorinta noastra ca ei sa fie fericiti.
Bun venit adolescenta!!!